Sărbătoarea de mâine, informează cotidianul „Ziarul Lumina”, este închinată Sfinţilor Arhangheli şi, prin extensie, tuturor puterilor cereşti. Ne-am putea întreba de ce trebuie să-i serbăm pe îngeri. Îi serbăm pentru relaţia directă pe care o au cu Dumnezeu, model şi imbold pentru o aprofundare a relaţiei noastre cu El, îi cinstim pentru că ne ajută în drumul nostru către mântuire, îi avem în vedere pentru că ne comunică voia lui Dumnezeu, împărtăşindu-ne din darurile lor de cunoaştere şi tămăduire.
Dumnezeu, ca Duh absolut, ca Spirit pur, se revelează în modul cel mai adecvat naturilor spirituale din Univers. Iar acestea sunt doar două: omul şi îngerul. Primul este o natură duală, materie şi spirit, deci mult mai complex decât cel de-al doilea care este exclusiv fiinţă spirituală. Îngerul, aşadar, este mult mai aproape datorită constituţiei sale de Dumnezeu, poate participa mai repede şi direct la energiile dumnezeieşti ale fiinţei divine.
Dimensiunea şi varietatea lumii angelice dovedeşte fără echivoc bogăţia slavei, a înţelepciunii şi a bunătăţii divine care creează fără zgârcenie. Căci în Scriptură se vorbeşte de mii de miriade de îngeri, atât în Vechiul Testament, în cartea a IV-a a Regilor 6, 17, unde proorocul Elisei deschide ochii slujitorului pentru a vedea mulţimea oştirilor cereşti care apăra poporul iudeu („Tot muntele era plin de cai şi de care de foc împrejurul lui Elisei“), cât şi în Noul Testament, unde Hristos vorbeşte despre posibilitatea trimiterii a 12 legiuni de îngeri pentru a opri răstignirea Sa.
Sfântul Dionisie Areopagitul în cartea sa „Ierarhiile cereşti“ vorbeşte despre numărul îngerilor, astfel: „Sunt mii de mii sau zeci de mii de zeci de mii…, pentru noi de nenumărat. Căci sunt multe fericitele oştiri ale minţilor mai presus de lume, depăşind raţiunea debilă şi contractată a numerelor noastre, fiind definibile cognoscibil numai de înţelegerea şi cunoaşterea lor cerească şi mai presus de ceruri, dăruită lor cu îmbelşugare de înţelepciunea creatoare şi infinit cunoscătoare a Dumnezeirii-origine“. „Modelându-se spiritual spre imitarea lui Dumnezeu şi privind spre ceea ce e propriu lui Dumnezeu în chip supralumesc şi dorind să dea minţii lor un chip asemănător, ele se bucură de participări mai îmbelşugate la Acela, fiind nemijlocit lângă El şi tinzând pururi în sus, susţinute continuu de iubirea dumnezeiască şi neclintită şi primind iluminările primordiale în chip nematerial; toată viaţa lor este înţelegătoare.
Dumnezeu între multele Sale nume din Scriptură are şi titulatura de Dumnezeul puterilor. Puterile constituie una din cele nouă cete îngereşti (Serafimi, Heruvimi, Scaune sau Tronuri, Domnii, Puteri, Stăpânii, Începătorii, Arhagheli, Îngeri) care stau în jurul tronului dumnezeiesc aducând laudă Celui Preaînalt. Numirea aceasta ne atrage atenţia că făpturile spirituale sunt puternice, că au putere. Ne aducem aminte de îngerul cu sabie de foc care după căderea omului stătea la intrarea în Eden, iar omul nu a mai putut reintra de unde plecase. Acest înger cu spadă de foc, care în Acatistul închinat puterilor cereşti este supranumit slujitorul Legii, este Sfântul Mihail. Apoi îngerul care s-a luptat cu Iacov la pârâul Iaboc arată din nou puterea fiinţelor cereşti bune, care sunt net superioare atât în lupta cu omul, cât şi în războiul cu duhurile cele rele ale întunericului. În epistola Sfântului Apostol Iuda la versetul 9 este scris: „Dar Mihail Arhanghelul, când se împotrivea diavolului certându-se pe trupul lui Moise, nu a îndrăznit să aducă judecată de hulă, ci a zis: Să te certe pe tine Domnul!“.
În privinţa momentului apariţiei lumii nevăzute a îngerilor, Sfânta Scriptură nu oferă decât o singură referinţă, în cartea lui Iov 38, 7, unde spune că atunci „când s-au făcut stelele, lăudatu-M-au cu glas mare toţi îngerii Mei“.
Îngerii ajută pe oameni în urcuşul şi progresul lor în cunoaşterea lui Dumnezeu, dar şi în întărirea spirituală de care ei au nevoie. Teologia îngerului păzitor, afirmă Andrei Pleşu în cursul său „Despre îngeri“, este cuprinsă integral în textul rugăciunii din Ceaslov. Din aceasta rezultă că fiecare creştin are un înger păzitor, apoi că el nu ne aparţine, ci ne este dat de Creatorul lumii şi că funcţiile îngerului păzitor sunt în general patru: el ne este învăţător, luminându-ne şi oferind un spor de cunoaştere. A doua sarcină a îngerului este cea de protector, el ne fereşte de toate relele, apoi cea de sfătuitor, de îndemnător spre fapte bune, propunând criterii ale acţiunii îndreptăţite. Ultima funcţie a îngerului păzitor este aceea de călăuză mistică, care ne arată calea mântuirii. Funcţia generică a îngerului este orientarea cea bună a oamenilor. Orientare în plan cognitiv, pragmatic. Moral şi soteriologic.
Tot Andrei Pleşu subliniază în cartea sa că între om şi înger e o străveche, originară, rudenie. Au convieţuit într-o atemporală fraternitate în rai, înainte de cădere, şi se vor regăsi în aceeaşi condiţie la sfârşitul timpului. Omul şi îngerul său conlucrează sub acelaşi „jug“. În iubirea îngerilor pentru oameni se oglindeşte iubirea Tatălui faţă de creaţia Sa văzută.
În Legea cea Veche, ca şi în Noul Testament de altfel, îngerii ne apar ca ambasadori, ca trimişi ai lui Dumnezeu; ei transmit poruncile Lui, comunică înţelegerea lor, precum şi harul Lui; uneori execută sau duc la îndeplinire judecăţile Lui. În Vechiul Testament, lui Agar, îngerul i-a poruncit să se întoarcă la stăpâna sa şi să se smerească sub mâna ei. Lui Lot, îngerii vizitatori i-au poruncit să iasă din oraşul care urma să dispară. Un înger îl invită pe Ghedeon să elibereze pe Israel de madianiţi. Tot un înger îl îndeamnă pe Ilie să meargă în întâmpinarea trimişilor regelui Samariei. Că Legea a fost dată poporului lui Israel prin intermediul îngerilor era nu doar convingerea Sfântului Ştefan şi a Sfântului Pavel, ci de asemenea şi a evreilor din vechime.
Rolul îngerilor poate fi prezentat astfel: ei formează oastea lui Dumnezeu, ei sunt trimişii Lui şi colaboratorii Providenţei divine. Dumnezeu ne apare în Sfânta Scriptură înconjurat de nenumăraţi îngeri care formează oastea Sa, sfatul Său, tronul Său. Duhurile cereşti adoră pe Creatorul lor, ele Îl slăvesc neîncetat, fiind prin excelenţă fiinţe doxologice. Mai mulţi autori mistici au scris despre existenţa a nouă cete de îngeri care înconjoară pe Domnul Slavei. Aceştia sunt asemenea unor oglinzi vii care reflectă, fiecare în mod deosebit, perfecţiunea divină. Cel veşnic apare în Biblie ca înconjurat de mii şi mii de îngeri. În Noul Testament, Naşterea lui Mesia, şi nu doar aceasta, a fost precedată de apariţia îngerilor care anunţă evenimentul respectiv.
Aşa se întâmplă şi la Buna Vestire, unde este trimis un arhanghel pe nume Gavriil, adică un conducător al oastei cereşti, pentru a vesti Mariei că dintr-ânsa se va naşte Mântuitorul lumii. Apoi chiar la Betleem, pe câmpul unde ciobanii îşi păşteau oile, îngerii se arată cântând imne de slavă. După aceea, mai târziu, când Iisus este ispitit în Muntele Quarantaniei, în urma victoriei repurtate asupra demonului, îngerii se apropie de Iisus şi Îi slujesc. Legiuni de duhuri slujitoare nu aşteaptă decât un semn pentru a interveni în apărarea lui Hristos contra soldaţilor care îl chinuiesc. Un înger răstoarnă piatră de deasupra mormântului pentru a deschide calea plină de slavă a Biruitorului morţii. În Noul Testament citim că un înger porunceşte dreptului Iosif să o ia pe Maria cu el pentru a pleca mai departe în Egipt. Femeilor mironosiţe li se arată un înger care le presează să meargă vestind Apostolilor Învierea. Uneori aceşti binefăcători ai oamenilor sunt trimişi de Dumnezeu pentru a pedepsi pe cei care se împotrivesc Lui. Egiptenii, israeliţii revoltaţi, asirienii, idolatrii din Ierusalim sunt rând pe rând victime ale zelului lor slujitor. Ca zi din săptămână consacrată îngerilor a fost rânduită încă din secolul al XV-lea lunea.

sursa: www.basilica.ro
sursa imaginii: http://www.schituldarvari.ro/index.php?page=galerie_foto&cat=interior

În acelaşi timp, în conformitate cu Protocolul de cooperare privind parteneriatul pentru asistenţă medicală şi spirituală, încheiat între Patriarhia Română şi Ministerul Sănătăţii Publice în luna iulie 2008, recomandările medicilor pentru prevenirea îmbolnăvirilor prin diferite tipuri de gripă – transmise de către Patriarhia Română centrelor eparhiale – trebuie popularizate de preoţii Bisericii Ortodoxe Române în rândul credincioşilor, pentru a proteja şi cultiva sănătatea tuturor cetăţenilor.

De asemenea, recomandările medicale privind prevenirea îmbolnăvirilor de gripă vor fi aduse la cunoştinţa opiniei publice prin emisiuni şi articole informative de către Centrul de Presă BASILICA al Patriarhiei Române prin Radio TRINITAS, Televiziunea TRINITAS, publicaţiile LUMINA, Agenţia de ştiri BASILICA şi pagina de internet www.patriarhia.ro.

RECOMANDĂRI PENTRU PREVENIREA ÎMBOLNĂVIRILOR PRIN GRIPĂ

MĂSURI GENERALE

Deoarece gripa se transmite de la om la om la om atât pe cale aeriană (vorbit, strănut, tuse) cât şi prin contactul direct cu bolnavul sau diferitele obiecte personale ale bolnavului, contaminate cu secreţiile sale nazofaringiene, pentru a se evita îmbolnăvirea vă recomandăm respectarea următoarelor măsuri:

Nasul şi gura vor fi acoperite cu batista personală în timpul strănutului sau al tuşitului. Batistele personale nu se împrumută;
Mâna nu va fi dusă la ochi sau la gură decât după ce a fost spălată cu apă şi săpun;
Se vor evita pe cât posibil aglomeraţiile;
Se va evita contactul apropiat cu persoane care prezintă semne clinice evidente de afecţiuni acute respiratorii (febră, tuse, strănut, ochii congestionaţi etc.);
Persoanele care prezintă simptome asemănătoare gripei se vor izola de restul familiei şi se vor prezenta la medicul de familie pentru stabilirea diagnosticului şi a conduitei terapeutice.

CE TREBUIE SĂ FACEŢI PENTRU A PREVENI CONTAMINAREA CU GRIPĂ:

Acoperiţi-vă nasul şi gura cu batista personală în timpul strănutului sau al tuşitului. Nu împrumutaţi batistele personale.
Nu duceţi mâna la ochi sau la gură decât după ce a fost spălată cu apă şi săpun;
Evitaţi pe cât posibil aglomeraţiile;
Evitaţi contactul apropiat cu persoane care prezintă semne clinice evidente de afecţiuni acute respiratorii (febră, tuse, strănut, ochii congestionaţi etc.);
Persoanele care prezintă simptome asemănătoare gripei trebuie izolate de restul familiei şi se vor prezenta la medicul de familie pentru stabilirea diagnosticului şi a conduitei terapeutice.

Dacă aveţi febră şi semne de infecţie respiratorie (tuse, dureri de cap, greutate la respiraţie, dureri musculare), prezentaţi-vă de urgenţă la medicul de familie, iar în lipsa acestuia la un spital de boli infecţioase.

SFATURI PENTRU PREVENIREA GRIPEI

PĂSTREAZĂ MÂINILE CURATE, spală-le în mod regulat – în special înainte de mâncare sau prepararea hranei. E obligatorie clătirea cu apă curgătoare curată.
ŞTERGE-ŢI MÂINILE DUPĂ SPĂLARE; Mâinile umede au mai multe şanse pentru răspândirea microbilor.
TINE MÂINILE DEPARTE DE FAŢĂ; în cazul în care cineva strănută, după care deschide uşa, următoarea persoană atingând mânerul, va intra în contact direct cu virusul. Deci, nu atinge ochii, nasul sau gura până la spălarea mâinilor.
PENTRU STRĂNUT FOLOSEŞTE O BATISTĂ; În timpul strănutului, se acoperă gura şi nasul. Foloseşte batiste de o singură folosinţă.
PĂSTREAZĂ SUPRAFEŢELE CURATE; soluţiile speciale pentru spălat funcţionează excelent, distrugând microbii.
DESCHIDE FEREASTRA; umiditatea şi aerul curat pot fi benefice, dar aceşti factori nu sunt încă pe deplin testaţi împotriva virusului gripei porcine. Una din cele mai eficiente căi de a purifica aerul şi a dilua virusul este pur şi simplu deschiderea unei ferestre.
AI GRIJĂ DE TINE; Propriul sistem imunitar al organismului oferă cea mai bună protecţie faţă de boală. O alimentaţie bună şi variată, exerciţii regulate sunt cele mai bune moduri de a rămâne sănătos şi de a evita boala. În plus, dacă totuşi ai cedat în faţa gripei porcine, starea bună de sănătate îţi va ajuta să treci peste boală fără multe complicaţii.

MASURI CARE SE POT LUA PENTRU PREVENIREA GRIPEI:
Spălaţi-vă pe mâini cât mai des, la intervale regulate, de preferinţă cu săpun lichid. Săpunurile cu alcool sunt cele mai indicate pentru a se evita răspândirea infecţiei. Purtaţi la dvs tot timpul un gel dezinfectant cu care să vă daţi pe mâini atunci când nu aveţi acces la apă şi săpun.
Dacă strănutaţi sau tuşiţi şi puneţi mâna la nas sau la gură, mâinile trebuiesc spălate obligatoriu. Până atunci, nu vă atingeţi ochii şi nasul şi nu daţi mâna cu alţi oameni, pentru că virusul se transmite şi ‘din mână în mână’. Este indicat de asemenea să aveţi un spray dezinfectant cu care să vă stropiţi hainele înainte de a intra în casă sau la locul de muncă.
Faceţi baie de doua ori pe zi şi menţineţi-vă curate casa şi locul de muncă, astfel încât mediul înconjurător să nu fie propice pentru dezvoltarea bacteriilor. Folosiţi dezinfectant la curăţenie, pentru a distruge germenii.
Învăţaţi-i pe copii regulile de igienă, pentru că aceştia reprezintă o categorie cu riscuri mari de a contacta gripa porcină.
Folosiţi măştile în locuri publice şi mai ales în mijloacele de transport în comun. Acesta este cel mai bun mijloc de a vă feri de gripă, pentru că masca acţionează ca o barieră în calea virusului.
Beţi doar apă fiartă şi răcită, pentru a evita intrarea microorganismelor în corpul dvs.
Ar fi bine să evitaţi toaletele publice, deoarece mulţi oameni au obiceiul de a scuipa în toaletă şi astfel gripa porcină se poate răspândi.
Dacă nu vă simţiţi bine din alte cauze, ar fi de preferat să staţi acasă, pentru că atunci când sunteţi bolnavi, imunitatea e mai scăzută şi aveţi şanse mai mari să contactaţi boala.
Pentru cei foarte stresaţi, studiile sugerează ca fiind benefic consumul de vitamina C pe tot parcursul sezonului rece.
Adoptaţi o dietă echilibrată, nu consumaţi zahar si dormiţi suficient pentru a vă menţine sistemul imunitar într-o forma bună. Când sunteţi odihniţi, puteţi lupta mai bine cu boala.

ATENŢIE:
Simptomele infecţiei cu gripa porcina la oameni sunt similare cu simptomele gripei sezoniere;
Simptomele gripei sezoniere: febra de la 39 în sus, tuse, secreţii nazale apoase, dureri în gat;
Simptomele gripei porcine:
- Primele simptome: tuse seaca, secreţii nazale apoase, jena in gat, febra între 37,5-38,5.
- Principalele simptome sunt: febra (peste 38ºC), oboseala, inapetenţa, tuse, durere in gat; unele persoane infectate cu gripa porcina au prezentat stări de voma si diaree.

CARE ESTE DIFERENŢA ÎNTRE GRIPA SEZONIERĂ, GRIPA AVIARĂ, GRIPA PORCINĂ ŞI GRIPA PANDEMICĂ

Gripa sezonieră este cauzată de virusuri gripale care sunt adaptate să se răspândească în populaţia umană (gripa umană). Oamenii prezintă imunitate naturală la tulpinile care se află în circulaţie, şi această imunitate poate fi crescută în urma vaccinării cu vaccin gripal sezonier.

Gripa aviară este cauzată de virusuri gripale adaptate pentru infecţia la păsări. În mod similar gripa porcină este cauzată de virusuri gripale adaptate pentru infecţia la porci. Toate aceste îmbolnăviri prezintă aceleaşi simptome la gazdele lor. Uneori, oamenii şi animalele pot schimba între ele tulpini de virus gripal, cum ar fi persoane infectate cu virus gripal aviar sau porcin, în mod uzual după contact direct cu animalele bolnave.

Amestecarea virusurilor gripale umane şi animale poate duce la dezvoltarea unui virus gripal schimbat care are abilitatea de a infecta şi a se transmite la oameni. În acest caz, oamenii pot să nu aibă deloc imunitate faţă de acest virus nou.

Gripa pandemică este definită ca fiind apariţia unui nou virus gripal care se răspândeşte cu uşurinţă la oameni. Când apare acest nou virus, oamenii nu au imunitate naturală pentru a fi protejaţi împotriva lui. Ca urmare, există riscul ca aceste virusuri gripale noi să determine apariţia unei pandemii de gripă daca virusul se transmite cu uşurinţă de la om la om.

Biroul de Presă al Patriarhiei Române www.basilica.ro

† TEOFAN
Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

Anul acesta, pelerinii care-şi îndreaptă paşii către “dulcele târg al Ieşilor”, vor putea atinge, în duh de rugăciune, atât moaştele Sfintei Preacuvioasei Maicii noastre Parascheva, cât şi pe cele ale Sfântului Vasile cel Mare, aduse pe esplanada din faţa catedralei mitropolitane de la Mănăstirea “Sf. Trei Ierarhi”. Biserica acestei mănăstiri ieşene, care adăposteşte o parte din moaştele acestui mare sfânt din Cezareea Capadociei, este ctitorită chiar de cel care a avut o contribuţie decisivă în aducerea moaştelor Sfintei Parascheva la Iaşi, în 1641: Voievodul Vasile Lupu. Pilda pe care o oferă aceşti doi sfinţi tuturor celor care-i vor cinsti în aceste zile este aceea a unei negrăite smerenii în care şi-au trăit viaţa pe acest pământ.
Sfânta Parascheva a avut o existenţă extrem de discretă, retrăgându-se în locuri de aspre nevoinţe duhovniceşti, departe de tumultul lumii şi nici măcar înainte de moarte, deşi se întorsese în satul natal, nu a dorit a-şi dezvălui identitatea. Abia în momentul în care a fost îngropat un om păcătos alături de trupul său, înveşmântat de harul neputrezirii şi de mireasma sfinţeniei, a căutat să se arate lumii spre mângâiere, spre vindecare şi spre întărire în credinţă. De atunci şi până astăzi, milioane şi milioane de pelerini au căutat, uneori cu mari osteneli, să se atingă de cea care a devenit “ocrotitoarea Moldovei”. Tuturor, Sfânta Cuvioasă Parascheva le-a predat lecţia fundamentală pentru mântuirea oricărui creştin, cea a smereniei desăvârşite.
Pe de altă parte şi viaţa Sfântului Vasile cel Mare este tot o lecţie de smerenie. Deşi s-a pregătit prin şcolile lumii, fiind apreciat pentru cultura sa vastă şi inteligenţa sa remarcabilă, acest bărbat sfânt a reuşit să îmbine două lucruri aparent de neconceput împreună: pe de o parte o viaţă smerită, pe de altă parte o viaţă de învăţător şi de conducător al Bisericii lui Hristos, cu toate onorurile, dar şi cu responsabilităţile ce derivă dintr-o astfel de poziţie. Chipul Sfântului Vasile cel Mare este chipul celui care lucrează, care se luptă, care ceartă şi pedepseşte atunci când este nevoie, dar este şi, în acelaşi timp şi fără a se contrazice prin asta, o persoană care-şi păstrează simţul smereniei, delicateţea discreţiei şi, mai presus de toate, o încredere nestăvilită în purtarea de grijă a lui Dumnezeu.
De aceea spunem că atât Sfânta Parascheva, cât şi Sfântul Vasile cel Mare predau în acest zile tuturor pelerinilor, ca doi profesori desăvârşiţi, lecţia fără de sfârşit a smereniei. Şi fiecare pelerin participă la această şcoală cu o credinţa puternică, cu nădejde în Dumnezeu şi în rugăciunea sfinţilor, nădejde care îl face să fie mai puternic, mai optimist, şi îl fereşte să cadă pradă atâtor nemernicii care, preluând cuvântul Scripturii, vin de la lume, de la trup şi de la diavol. Iar în timp ce aprofundează cufundaţi în rugăciune tainele smereniei, pelerinii predau, la rândul lor, şi ei o lecţie celor care îi urmăresc pe viu sau prin intermediul fotografiei şi al secvenţelor video: e vorba de lecţia răbdării.
Aşezat ore întregi la rând, îndurând fie frigul şi ploaia, fie foamea şi setea, fie oboseala sau alte neputinţe, pelerinul ne învaţă că omul este chemat să introducă în viaţa lui acest element al lipsei de grabă într-o lume grăbită, într-o lume condusă după agende de lucru, în care valoarea unui minut este calculată mai mereu în bani. A te aşeza la rând, a aştepta ore întregi împreună cu un necunoscut venit în urma ta cu câteva secunde sau cu acela care a ajuns cu doar câteva clipe înaintea ta, înseamnă şi a avea capacitatea de a a-l accepta pe celălalt, de a te deschide aproapelui tău, dar mai presus de toate este o dovadă de răbdare care uimeşte an de an pe cei care nu au desluşit încă nici măcar abecedarul credinţei.
Desigur că avem nevoie în primul şi în primul rând de multă credinţă în Dumnezeu, dar parcă între celelalte lucruri care ne zidesc duhovniceşte, nimic nu e mai de folos, după credinţa nestrămutată în Hristos Domnul, decât răbdarea. E o lecţie care se predă de fiecare dată la mijlocul lunii octombrie atât celui credincios, sau mai puţin credincios, cât şi, mai ales, celui necredincios. Să fim recunoscători sfinţilor fără de care nu am avea deplina putere de a ne converti din învăţăcei ai smereniei în pedagogi ai răbdării, transfigurând parcă, preţ de câteva ore, cât durează până ajungem la sfintele moaşte, o întreagă lume în noi şi în jurul nostru.
Dumnezeu să vă întărească în credinţă şi să ocrotească cu sfintele sale milostiviri pe fiecare pelerin, dimpreună cu familiile voastre. Har şi pace de la Hristos – Mântuitorul lumii!

– Iaşi, 14 octombrie 2009 –