|
|
Invierea Domnului – praznicul mult asteptat, reactualizarea momentului inceputului mantuirii neamului omenesc, a reprezentat pentru credinciosii din Cauesti sfarsitul unei perioade de pregatire sufleteasca si trupeasca, dar mai ales inceputul unei perioade de bucurie, lumina si har, “un nou inceput” daca vreti, pentru fiecare dintre cei prezenti in seara sfanta, care au purtat pe buze, in minte si in inimi cuvintele minunate ale ingerului care i-a vorbit Mariei Magdalena in dimineata invierii: “Hristos a Inviat!”.
Anul acesta 2012, implinesc sapte ani de pastoratie la altarul Bisericii din Cauesti; am rostit pentru a saptea oara, cu aceeasi emotie sfanta ”Hristos a Inviat!”. A fost o noapte binecuvantata. Daca pana la orele 23.30 a plouat, in mintea mea creionandu-se o slujba cu putini credinciosi, incepand cu aceasta ora si pana la 00.30, ploaia s-a oprit, iar noi dimpreuna cu enoriasii prezenti am inconjurat Biserica, am dat citire Pastoralei Inaltpreasfintitului Teofan, de pe scena amenajata in fata Sfantului Altar cu putine zile inainte de “lucratorul nostru cu plata in cer” – Costel Lefter, intrand apoi in Sf. Altar si continuand seara, sau mai bine zis inaintand spre zorii zilei, cu slujba Utreniei si a Sfintei Liturghii, care s-a sfarsit la ora 03.30 cu sfintirea pastii si a oualelor rosii aduse de credinciosi.
Hristos a Inviat!
Nu am ramas datori credinciosilor nostri dragi nici Postul acesta, savarsind astfel Taina Sfantului Maslu in mod obisnuit, alaturi de prietenul meu drag – Pr. Sarghie Ioan Ovidiu, paroh la parohia Dobrovat – Moldoveni. Joi 05.04. 2012, incepand cu orele 17.00, ne-am inceput rugaciunea de seara cu savarsirea Sfestaniei, continuand cu savarsirea Tainei Sf. Maslu si desavarsind seara duhovniceasca cu un cald cuvant de folos rostit de parintele Ovidiu, care a accentuat rolul ocrotitor al marii familii – Biserica Lui Hristos si dragostea cu care Hristos alege sa ne numeasca “fii”, iar nu slugi.
Ne gasim cu o saptamana inainte de Patimile Matuitorului Iisus Hristos. Zilele ce urmeaza nu sunt tragice, ele purtand totusi un dramatism aparte. Hristos a ales moartea pentru ca noi sa avem “viata”! Viata pe care o vom simti in noi la sfarsitul Saptamanii Patimilor, este rodul ramanerii alaturi de Hristos pe drumul Golgotei, al suferintelor. Acel “Hristos a Inviat!” nu va rasufla viata, daca noi nu am pregustat moartea alaturi de Fiul Lui Dumnezeu!
Ruga….
Cand toti te parasim Iisuse, Tu nu ne parasesti!
Cand toti Te umilim, Tu nu ne umilesti!
Cand toti Ti-s impotriva, Tu tot ne mai doresti!
Alege pentru noi!!! Tu nu poti sa gresesti!!!
Anul acesta 2012, se pare ca m-am lasat asteptat cu postarile… pentru cei interesati voi incepe totusi cu unele imagini de la Praznicul Bobotezei, zi care in Biserica Ortodoxa apa se transforma in Aghiazma mare. Despre folosul si binecuvantarile care vin prin aceasta apa sfintita nu voi aduce multe detalii aici. Cei interesati le cunosc deja! Ce pot sa va marturisesc eu, este faptul ca an de an la Cauesti, credinciosii ortodocsi participa in numar mare la aceasta randuiala bisericeasca. Concluzia este ca fiecare credincios prezent la aceasta slujba reprezinta o marturie a binefacerilor pe care Aghiazma mare le aduce in casa, familia, gospodaria fiecaruia!
Si daca am ratat startul cu urarile de an nou, tuturor celor care ne citesc, ne vizualizeaza le doresc un an 2012 cu multe realizari spirituale!
31 decembrie 2011, orele 14.00 ne-a adunat in Biserica Tuturor Sfintilor de la Cauesti, pentru a aduce multumire si slava Lui Dumnezeu pentru un an caracterizat in genere de ”criza” financiara, dar mai ales spirituala. Anul a trecut, cu bune si mai putin bune, cu bucurii si necazuri, cu pierderi si castiguri… un an asa cum l-am meritat fiecare dintre noi. Am savarsit randuiala Te Deum-ului, cerand Bunului Dumnezeu binecuvantare, spor si ajutor in implinirea obiectivelor spirituale si materiale, atat in familia Bisericii cat si pentru fiecare familie, persoana constituenta a marii familii a Bisericii noastre locale.
La multi si binecuvantati ani, comunitatii parohiale din Cauesti si tuturor celor care ne citesc si ne apreciaza activitatea!
25 decembrie 2011 – zi de praznic imparatesc, ziua in care Mantuitorul lumii – Hristos, se coboara printre oameni pentru ca oamenii sa se poata ridica la Dumnezeu. O zi inaltatoare am trait si la Cauesti alaturi de enoriasii prezenti la Sfanta Liturghie. Ca in fiecare an am incercat sa transpun in fapte bucuria Craciunului, impartind copiilor prezenti la slujba, care ne-au si colindat, cadouri constand in rechizite scolare si nelipsitele dulciuri. Trebuie sa multumesc in mod deosebit celor care au facut posibila bucuria copiilor, si anume, Pr. Mihai Prodan – inspector eparhial si intregii echipe de la Biroul de asistenţă socială Diaconia al Centrului Eparhial Iaşi.
|
EXISTA DUMNEZEU! Nu, nu suntem un vis, o intimplare,
un lut de sine insusi framintat.
Ci ne-a zidit o Forta creatoare,
o-Ntelepciune fara de hotare.
Exista Dumnezeu cu-adevarat!
Nu, nu suntem jivine-ntunecate,
gonite de un bici ne 'nduplecat.
Ci noi avem un duh si-o libertate
Si-o inima ce pentru ceruri bate.
Exista Dumnezeu cu-adevarat!
N-ar fi simtit in veci de veci tarina
Surasul unui crin imaculat,
de n-ar fi-ntins Atotstapanul mana
sa umple-n noi de simtamant fantana-
Exista Dumnezeu cu-adevarat!
Avem cu noi Scriptura ca dovada,
avem minuni si semne ne 'ncetat.
Iar cine vrea pe Dumnezeu sa-L vada
sa stea In fata Lui pe baricada!
Exista Dumnezeu cu-adevarat!
Nu-i calea noastra vesnic insorita,
nu-i viata totdeauna un palat.
Dar o traim, caci merita traita,
cand, peste lumea asta marginita,
Exista Dumnezeu cu-adevarat!
Nu, nu suntem neant! Ce fericire!
Supremul adevar s-a revelat.
Iisus e-n noi, lumina si iubire.
Iar moartea e un zbor spre nemurire.
Exista Dumnezeu! Ce minunat!
de Costache Ioanid
|
|
